Ce anume te va afecta mai mult, o lovitură a cuiva care te atinge din greșeală, producându-ți o durere suportabilă, de moment, sau o privire plină de ură, sau de dispreț a cuiva? Sau când ar fi ofensa mai mare?

Eu cred că fiecare dintre noi este conștient că intenția poate fi mai importantă decât fapta, în sine, iar în textul pe care l-am abordat ieri, cu siguranță că pentru Domnul Isus a contat acest lucru.

Atunci când colectorii au venit la Petru se pare că atât ei, cât și Petru s-au gândit strict la aspectul fiscal, nicidecum la faptul că întrebarea lor ar putea răscoli anumite sensuri ale unor probleme de fond.

Colectorii de taxe loviseră în divinitatea Domnului Isus, dar o făcuseră neintenționat. Scopul lor nu era acela de a dezbate niște aspecte de fond cu Petru, ci misiunea lor era aceea de a colecta niște taxe, iar în timp ce-și urmăreau acest obiectiv ei s-au atins de divinitatea Domnului Isus.

Cineva însă ar putea întreba: “Dar dacă Domnul Isus i-ar fi făcut conștienți cu privire la implicațiile întrebării lor, nu crezi că ei și-ar fi descoperit adevăratele gânduri, ajungând să conteste în mod conștient divinitatea Lui?” Tot ce se poate, dar tocmai de aceea Domnul Isus nu a făcut acest lucru. Tocmai din acest motiv El i-a insuflat lui Petru ideea flexibilității, “ca să nu-i facem să păcătuiască…” (Mat.17.27)

El știa că oamenii aceia nu erau pregătiți să intre în profunzimile aspectelor de fond. În loc să escaladeze problema prin aprofundarea discuției la nivelul aspectelor de fond, Domnul Isus preferă să dea dovadă de flexibilitate.

Câtă sensibilitate a dovedit Domnul Isus și în această situație! El a intrat în profunzimile problemei cu Petru, care era pregătit să tragă un folos dintr-o astfel de abordare, dar cât despre colectori, El știa că o astfel de provocare nu le-ar fi adus nici un beneficiu.

Poate că uneori, din dorința de a părea mai profunzi, unii creștini ajung să răscolească anumite probleme sensibile, dar prin aceasta nu fac decât să scoată ceea ce este mai rău în interlocutorii lor.

În situații asemănătoare ar fi bine ca înainte de a-i confrunta pe astfel de oameni cu problema lor, să ne întrebăm dacă acela este contextul cel mai potrivit în care ei ar putea răspunde în mod constructiv, sau dacă totuși ar fi mai bine să pregătim mai întâi terenul inimii lor, sau să ne rugăm pentru un context mai favorabil.

Dumnezeu să ne ajute ca în astfel de situații să învățăm din exemplul Domnului Isus, care nici nu a escaladat aspecte de formă la nivelul unor probleme de fond, nici nu a exprimat mai multă profunzime decât o cerea momentul. Mă rog ca la rândul nostru “să avem în noi gândul care era și în Cristos Isus”. (Fil.2.5)