Arca lui Noe a fost mai mare decât orice corabie construită până spre finalul secolului nouăsprezece. Avea o lungime de 137 m, lățimea de 23 m și înălțimea de 13,7 m, iar detaliile constructive i-au fost oferite lui Noe chiar de către Dumnezeu.

Scepticii au multe întrebări cu privire la spațiul necesar animalelor, hranei, gunoiului, etc. Biblia nu ne oferă detalii, dar este posibil ca o parte dintre animale să fi fost la o vârstă fragedă când au intrat în corabie, mai ales cele care urmau să atingă dimensiuni mari la maturitate. De asemenea este posibil ca unele animale, sau poate toate, să fi intrat într-o formă de hibernare în perioada în care au stat în arcă. Acestea nu sunt neapărat singurele răspunsuri, dar ele sunt totuși posibile și rezonabile.

Gen.7:16 spune că Cel care a închis ușa corabiei a fost Însuși Dumnezeu. Și generația noastră se poate aștepta oricând ca Dumnezeu să închidă ușa harului. Despre aceste lucruri vom discuta la momentul potrivit. Cert este că nimeni nu ar trebui să stea nepăsător la gândul că ar putea rămâne pe dinafară, chiar dacă, la fel ca în vremea lui Noe, ceilalți oameni se încurajează unii pe alții să ridiculizeze avertismentele lui Dumnezeu.

Nu știm cum au reacționat oamenii când primele picături de ploaie au început să cadă, dar știm că așa ceva nu se mai întâmplase niciodată înainte! Nu vrem să ne imaginăm dramatismul scenelor care au urmat, dar Biblia spune că “a pierit orice făptură care se mișca pe pământ” (Gen.7:21).

Scepticii au multe întrebări aici, iar una dintre ele este “cum e posibil ca apele potopului să fi acoperit munți de peste 8000 de metri înălțime? De unde atâta apă?” Printre altele, mâine vom discuta și despre acest lucru.