Crezi că am fi trăit într-o lume mai bună dacă Dumnezeu l-ar fi întrebat pe om cum să-i pregătească planeta? Noi avem impresia, în general vorbind, că știm ce ne dorim, pentru ca după un timp să ne dăm seama cât de mult am greșit. Alteori avem impresia că știm și CUM anume să facem planeta mai frumoasă, pentru ca apoi să constatăm că am pus-o de fapt în pericol, distrugând echilibrul ecologic.

Dar oricât de frumos ar fi universul vizibil, oricâtă gingășie și frumusețe ar avea o petală de floare, rămânem uimiți când pătrundem în universul ei interior, acolo unde ordinea atinge perfecțiunea, iar designul microscopic pare și mai variat.

Oare la fel se întâmplă cu produsele umane? Avem același sentiment când deschidem capota unei mașini frumoase, pentru a descoperi acolo furtune stropite de ulei, sau piese atinse de rugină? Sau când întorci pe dos o haină, va fi oare mai frumos interiorul ei decât partea expusă vederii? Țesătura creației lui Dumnezeu însă nu are noduri, sau încâlcituri; ea poate fi întoarsă pe toate părțile și ori de câte ori vom face acest lucru, ne va impresiona armonia pe care o vom descoperi acolo.

Cei mai mulți oameni caută să-și impresioneze interlocutorul încă de la prima discuție. De multe ori însă nu descoperi decât rugină sub poleiala aurită de care fac paradă. Atunci când întâlnești pe cineva care nu se grăbește să-și etaleze calitățile în fața ta, dar în a cărui viață descoperi după o vreme tot mai multe aspecte pozitive, vei ști că ai întâlnit o persoană de excepție.

Același sentiment îl avem când ne apropiem de Dumnezeu, sau când studiem Cuvântul Lui, Biblia, care după fiecare lectură devine tot mai plină de semnificație, prefigurând faptul că Dumnezeu va continua să ne surprindă și în veșnicie.