Dacă eu voi cumpăra o bucată de pânză cu 100 de lei și apoi voi începe să o pictez cu dorința de a face un peisaj, după o lună de efort și ținând cont de anti-talentul pe care îl am, pânza aceea nu va mai valora probabil nici 10 lei. Dacă însă un pictor celebru va da expresie acelei bucăți de pânză, atunci ea ar putea ajunge să valoreze milioane de dolari.

Această ilustrație ne îndeamnă să punem o întrebare: cine îți stabilește valoarea? Ei bine, valoarea ta nu e stabilită nici de lume, nici de părerile celor din jur, nici de tine, atunci când te privești în oglindă, ci valoarea ta este stabilită de cel care a investit în tine. Dacă Dumnezeu este (și eu cred că El este) Cel care te-a adus la viață, care ți-a dat expresie și a pus în tine visuri, aspirații, pasiune și speranță, înseamnă că valoarea ta este imensă.

Mai mult decât atât, Dumnezeu nu doar că te-a creat, dar El este gata (și poate deja a făcut-o în dreptul tău) să te răscumpere, plătind pentru aceasta cu sângele Fiului Său, Domnul Isus Cristos, care Și-a dat viața, iar lucrul acesta nu poate fi exprimat în cifre.

Dacă tu te îndoiești de valoarea ta, această atitudine nu reflectă modestie, ci lipsă de respect la adresa Celui care te-a creat. Dacă cineva ar ajunge să folosească drept preș o pânză pictată de Rembrandt, acest lucru ar fi o ofensă îndreptată în primul rând împotriva memoriei lui Rembrandt, mai mult decât o ofensă împotriva bucății de pânză.

Tot așa, dacă cineva ar încerca să șteargă pe jos cu tine, asta ar fi în primul rând o ofensă îndreptată împotriva lui Dumnezeu, care Și-a lăsat amprenta Lui creativă pe pânza vieții tale și care spune că dacă se atinge cineva de tine, se atinge de lumina ochilor Lui (Zah.2:8).