Spuneam ieri că spre deosebire de animale, Adam a trebuit să aștepte până când Dumnezeu i-a creat o pereche. Acest lucru ne arată că în cazul omului o astfel de relație presupune mai mult decât o simplă împreunare fizică.

Principiul așteptării active este una dintre cele mai importante lecții pe care trebuie să le învățăm pe drumul credinței, în contrast cu tendința modernă de a apuca fără întârziere tot ce poftește inima noastră.

Înainte ca Adam să o cunoască pe Eva, el trebuia să cultive o relație strânsă cu Creatorul lui. Înainte de a te bucura de un partener de viață, va trebui să-L cunoști pe Dumnezeu, fiindcă nimeni nu-ți poate arăta mai bine decât El ce înseamnă adevărata iubire.

Vedem apoi în Gen. 2:15 că Dumnezeu i-a cerut lui Adam să lucreze grădina. Înainte de a-i da o soție, El i-a dat un loc de muncă, învățându-l mai întâi cum să cultive și să îngrijească o plantă, ajutând-o să crească, pentru ca mai târziu să o poată ajuta pe Eva să crească din punct de vedere spiritual, înțelegând nevoia cultivării unor principii sănătoase în relația lor, a unor valori corecte în viața fiecăruia.

Un grădinar mai știe și cum să îndepărteze ramurile care ar împovăra o plantă și va înțelege mai bine de ce trebuie ținute sub control anumite dorințe în viața noastră și de ce trebuie să-și ajute partenerul de viață să se dezvolte armonios.

Munca nu este un blestem, cum spun unii, ci un mijloc de dezvoltare personală, iar astfel de beneficii nu sunt aduse doar de grădinărit, ci de orice profesie pe care o facem cu simț de răspundere.

Mâine vom mai vedea încă două motive pentru care Adam trebuia să învețe lecția așteptării înaintea primirii unei binecuvântări atât de speciale.