Așadar comoara din Mat.6:19-21 este o comoară agonisită cu mult efort și sacrificii, ea fiind practic rezultatul unei INVESTIȚII îndelungate. Această remarcă ne deschide acum posibilitatea ca în spatele acestui verset: “…unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” să întrezărim următorul principiu: “unde este investiția voastră, acolo va fi și inima voastră”.

Unii vor spune că sună interesant, alții în schimb nu vor fi de acord. Cu alte cuvinte principiul nostru ar spune că “în ceea ce investim astăzi vom ajunge să iubim mâine”. Și totuși parcă noi știam din experiențele vieții că oamenii investesc în ceea ce iubesc, aceasta fiind oarecum ordinea, sau cauzalitatea. Părinții investesc în copii fiindcă îi iubesc, iar o mamă îți va spune imediat că ea și-a iubit copilul din prima zi, apoi a început să investească în relația cu el. Copiii își investesc resursele de timp și capitalul de speranțe într-o profesie pe care o iubesc și nu într-un domeniu străin de pasiunile și elanul de care dau dovadă. Iubirea generează investiția, nu-i așa?

Ei bine, în primul rând trebuie să remarcăm faptul că în dilema de față o variantă nu trebuie neapărat să o excludă pe cealaltă. De exemplu faptul că dintr-o găină poate ieși un ou, nu trebuie să excludă faptul că și dintr-un ou poate ieși o găină. Nu întotdeauna două variante se exclud, uneori se completează, sau chiar se potențează (se susțin) una pe alta.

Care să fie situația în cazul de față? Să luăm o mamă care astăzi demonstrează că e gata să investească totul din punct de vedere uman, pentru copilul ei. Dacă ar fi să dăm timpul înapoi vreo 25 de ani, vom vedea că pe la vârsta de 3-4 ani își petrecea o bună parte din timp în compania unei păpuși pe care o îmbrăca, o pieptăna, o strângea la piept, ba uneori o și mustra și o disciplina cu afecțiune, iar lucrul acesta se repeta zi de zi.

Ce făcea practic această fetiță? Ea INVESTEA într-o direcție care o pregătea pentru poziția de mamă pe care o va avea odată, iar prin aceasta ea acumula tot mai multe sentimente pentru ființa care odată va ajunge să își găsească protecția în brațele ei.

Începem oare să înțelegem că s-ar putea ca anumite sentimente pe care le nutrim astăzi să-și aibă rădăcinile în ceea ce am investit cu mult timp în urmă? Poate că totuși acolo unde este investiția noastră, acolo va fi și inima noastră. Concluziile ar putea fi destul de tulburătoare, dar deosebit de utile!