În Ioan 21.15 Domnul Isus îi pune acea întrebare antologică lui Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” Știi că Petru răspunde acolo, spunând: „Da, Doamne… ştii că Te iubesc.” Pare un răspuns clar și la obiect, nu-i așa? Și atunci de ce oare Domnul Isus repetă întrebarea, rostind-o de trei ori? Probabil, printre altele, și pentru că Petru se lepădase tot de trei ori în ultima noapte, înainte de răstignire. Probabil însă că mai există și un alt motiv pentru această repetiție.

Probabil știi că Noul Testament a fost scris în limba greacă și că atunci când afirmăm că Biblia a fost inspirată de Dumnezeu, ne referim la textul original. De aceea este uneori foarte benefic să apelăm la textul original pentru a putea extrage anumite detalii foarte semnificative dintr-un pasaj. Limba greacă este în general o limbă foarte exactă, iar acest lucru ne ajută de multe ori să putem nuanța o expresie, înțelegând mai bine ce a vrut să exprime un anumit text.

De exemplu în limba română avem cuvintele “dragoste”, sau “iubire”, care sunt destul de apropiate ca și semnificație. În limba greacă însă avem mai multe cuvinte diferite, iar aici vom lua trei, ca și exemplu. Primul este “eros“, adică o dragoste carnală, care se naște dintr-un gol sufletesc, sau dacă vreți, o dragoste flămândă. Există apoi termenul “fileo“, care semnifică o relație dintre doi amici, o dragoste care pune pe cântar, căutând să ajungă la un echilibru, de gen 50-50, fifty-fifty cum se spune în engleză (îți dau cam cât imi dai, la rândul tău).

Există apoi termenul “agape“, care descrie o iubire născută dintr-un prea-plin, care se cere revărsat, care dorește să dăruiască până la sacrificiu, să ofere ceva prețios celuilalt. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu, acesta este cuvântul folosit în original pentru a descrie dragostea Lui.

Ei bine, acum că am înțeles diferența dintre acești termeni suntem pregătiți să vedem mâine cum anume sună dialogul de mai sus, dar de data aceasta în originalul din limba greacă.