Dacă un tânăr student ajunge să lovească un coleg, va avea de suportat anumite consecințe. Dacă însă el va lovi un profesor, pedeapsa va fi mult mai mare. Indiscutabil, sancțiunile vor fi și mai tragice dacă el ar lovi un agent al poliției, iar condamnarea ar fi maximă dacă ar ajunge să-l lovească pe președintele țării.

Aceeași faptă este pedepsită diferit, în funcție de poziția persoanei afectate. Ei bine, chiar dacă păcatul are și efecte pe orizontală, afectând alte persoane, impactul lui cel mai mare este totdeauna pe verticală, el fiind fără excepție un afront direct la adresa lui Dumnezeu, autoritatea infinită a Universului, de aceea urmările păcatului vor avea, la rândul lor consecințe infinite.

Unii consideră că pedeapsa primită de Adam și Eva a fost prea aspră. Astfel de opinii reflectă o ignorare a măreției lui Dumnezeu, deoarece (oricât de dureros ar fi să o spunem) numai o pedeapsă care are consecințe veșnice va putea fi adecvată cu păcatul comis împotriva unui Dumnezeu veșnic.

Ți s-a întâmplat vreodată să ai un vis care să pară atât de real încât să-ți trebuiască apoi minute bune să-ți revii? Ei bine, când fiecare dintre noi vom sta în prezența lui Dumnezeu, vom fi uimiți că viața pe care am trăit-o pe acest pământ ni s-a părut atât de reală, pentru ca în final să constatăm că ea s-a risipit ca un fum, ca un vis la deșteptare (Psalmul 73:20).

Noi am fost creați pentru veșnicie, nu pentru vremelnicie, iar singurul scop al vieții de pe acest pământ este acela de a ne oferi șansa unor alegeri corecte, care să ne ajute să ne bucurăm apoi o veșnicie alături de Dumnezeu.

Mulți se întreabă însă ce anume vom face acolo o veșnicie “întreagă”, iar mâine vom încerca să oferim un răspuns.