Meditația de ieri ne-a deschis oarecum perspectiva pentru o întrebare extrem de sensibilă și anume “de ce există atâta suferință în această lume?”

În primul rând te-aș provoca să-mi arăți un singur sportiv care s-a bucurat de gloria unui titlu suprem fără a trece prin mii și zeci de mii de ore pline de suferință în timpul anilor de antrenament. Oricât ai căuta, nu vei găsi pe cineva care să fi ajuns pe un podium important din întâmplare, sau din dorința de amuzament, sau doar pe baza talentului, fără a adăuga în programul lui eforturi susținute, disciplină și perseverență.

Și viața noastră este o cursă cu obstacole, iar Biblia ne vorbește despre “premiul chemării cerești” care, așa cum vom vedea, este mai de preț decât orice recompensă pe care a primit-o vreun sportiv în lumea aceasta.

Poate că te mai întrebi de ce trebuie ca totuși consecințele greșelilor noastre să fie atât de dureroase. Nu ar putea diminua cumva Dumnezeu intensitatea durerii, vorbind la modul general?

Un grup de copii de aproximativ 8 luni au luat parte la un experiment care le asigura medii prevăzute cu niște saltele suficient de dense, încât să nu deranjeze mersul, dar totuși moi și plăcute, astfel încât să nu producă o durere prea mare unui corp în cădere. Rezultatul a fost că majoritatea copiilor din acel grup au ajuns la doi ani și nu puteau să umble mai mult de câțiva pași fără să cadă. De ce?

Fiindcă pentru ei căderea nu era deloc o experiență dureroasă și ca urmare nu erau suficient de motivați să învețe din greșeli. Dumnezeu dorește ca umblarea noastră pe acest pământ să fie una cât mai sigură și cât mai stabilă, iar durerea are rolul ei în procesul maturizării.

Te încurajăm să nu ratezi mesajul de mâine, deoarece sperăm să aducem un plus de claritate asupra acestui subiect.