Cineva spunea că lumea aceasta este ecranul pe care Dumnezeu Și-a proiectat caracterul. Din păcate acest ecran este totuși stropit cu sânge și cu multe pete care vorbesc despre condiția degradată a omului.

Istoria este împânzită cu evenimente dramatice, multe dintre ele având la bază planurile distructive ale lui Satan, dar nimic nu se compară ca și amploare cu judecata pe care Dumnezeu a trimis-o peste acest pământ în timpul vieții lui Noe.

Dumnezeu are uneori atât de multă răbdare cu omul încât unii trag concluzia că El ar tolera păcatele noastre. Astfel că în loc să folosească timpul de har pentru a se întoarce la Dumnezeu, ei ajung să se acomodeze cu păcatele lor, să le diversifice și să ignore mesajele clare ale lui Dumnezeu. Faptul că El nu acționează instantaneu sau impulsiv împotriva păcatului, precum un fulger, nu ar trebui să ne facă să credem că El ar avea ezitări, ci o îndelungată răbdare. Ce facem noi în timpul în care Dumnezeu Își exprimă răbdarea?

Din nefericire generația lui Noe a irosit accel timp, agravându-și condiția spirituală și adăugând tot mai multe păcate în contul omenirii. În cele din urmă Dumnezeu i-a cerut lui Noe să intre în arcă împreună cu familia lui, fiind urmați apoi de un număr impresionant de animale din toate soiurile. Șapte zile au stat astfel acolo, fiecare clipă fiind o expresie a prelungitei răbdări îndelungate a lui Dumnezeu.

Nu știu dacă mirosul specific de grajd începuse să apară în arcă, nu știu dacă sunetele animalelor stârneau mila sau batjocurile celor care încă se bucurau de vremea frumoasă de afară, dar știu că și astăzi Dumnezeu are o îndelungată răbdare, pe care însă mulți o disprețuiesc, invocând motive, aparent justificate, pentru a refuza invitația Lui.