Cele opt suflete care au supraviețuit potopului au primit poruncă din partea Domnului să se înmulțească și să se împrăștie încet, încet pe toată suprafața Pământului. Dumnezeu avea cu siguranță motive întemeiate să ceară acest lucru, dar oamenii au ascultat doar jumătate din poruncă. Astfel, la un moment dat ei s-au stabilit într-un loc pe care apoi l-au numit Babel și acolo au decis să construiască un turn care, spuneau ei, urma să ajungă până la cer.

La fel ca și omul contemporan, și atunci ei doreau să cucerească cerul, dar nu erau interesați să-L caute pe Dumnezeu. Tot la Babel vedem și esența fiecărei religii, aceea de a ajunge în cer prin propriile eforturi, nu pe calea stabilită de Dumnezeu.

Dumnezeu a intervenit însă în mod ingenios și miraculos, prin crearea spontană a zeci de limbi noi (până atunci toți vorbeau aceeași limbă), astfel încât ei nu s-au mai putut înțelege unii cu alții, au abandonat proiectul și s-au împrăștiat pe suprafața Pământului. Astfel au luat ființă națiunile, care urmau să joace un rol important în păstrarea unui climat de echilibru și de protecție împotriva răspândirii păcatului.

Gândiți-vă de exemplu la modul în care Hitler a cucerit inimile unei națiuni dintre cele mai civilizate, într-un timp atât de scurt, în ciuda planurilor lui infernale. Dacă nu ar fi existat și alte națiuni care să i se opună, nici o putere omenească nu l-ar fi putut împiedica să le transpună în practică.

Satan este interesat în continuare să creeze un cadru care să-i permită să concentreze toată autoritatea asupra planetei în mâinile unui singur lider, deoarece în felul acesta el ar putea zdrobi mult mai repede rezistența oricărui suflet în lupta împotriva păcatului, la fel cum merele ajung să se strice toate, împreună, dacă nu sunt separate.