Deranjat de atitudinea lui Iov, Satan a pretins că evlavia acestuia s-ar risipi dacă s-ar putea atinge și de trupul lui. Dumnezeu i-a permis și acest lucru, dar i-a cerut să nu se atingă de viața lui.

Satan l-a lovit atunci cu o boală cumplită. La auzul acestor vești au venit să-l consoleze câțiva prieteni, care au stat 7 zile lângă el, au plâns și nu au spus nimic, din respect pentru suferința lui. Mai târziu însă ei au pus motivul suferinței lui Iov pe seama unor presupuse păcate ascunse, pentru care Dumnezeu l-ar fi pedepsit.

Este trist că și astăzi, când avem la dispoziție Cuvântul scris al lui Dumnezeu mai sunt oameni care cred într-un determinism rigid de genul acesta: că orice suferință ar fi un semn al pedepsei divine și că orice succes ar fi o răsplată venită din cer, uitând că mai există un Oponent care complică foarte mult lucrurile.

El are la rândul lui o anumită doză de putere și un plan foarte viclean prin care de multe ori îi răsplătește pe cei răi, sau îi atacă pe cei care vor să facă voia lui Dumnezeu. Toate acestea fac ca războiul spiritual să fie cumplit de real, cu urmări care pot părea uneori nedrepte, dacă ne limităm doar la perspectiva acestei vieți.

În cele din urmă Dumnezeu l-a reabilitat pe Iov, i-a redat sănătatea, i-a dublat bogățiile pe care le avea înainte și i-a mai dat încă zece copii, ajungând să-și vadă urmașii până la a patra generație.

Întrebarea care se impune acum este “cum vom ieși noi din lupta spirituală în care suntem implicați?” În zilele care vor urma vom căuta să ne axăm tot mai mult pe soluția pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru salvarea noastră și care, așa cum vom vedea, este complet diferită de tot ceea ce și-ar putea imagina orice om care nu ar cunoaște planul lui Dumnezeu.