La zece generații după potop, Avraam ajunsese la vârsta de 75 de ani și se bucura de mari privilegii, într-o zonă foarte prosperă a lumii de atunci, dar nu avea copii. El L-a ascultat pe Dumnezeu și s-a mutat în țara Canaanului, acolo unde printre alte binecuvântări, Dumnezeu i-a promis că-i va da un fiu.

După 25 de ani în care credința lui a fost greu încercată, Dumnezeu i l-a dăruit pe Isaac, fiul promis. Mai târziu lui Isaac i s-au născut doi gemeni: Esau și Iacov. Deși Esau s-a născut primul și ar fi putut beneficia de privilegii spirituale și materiale deosebite, el a disprețuit acest drept de întâi născut, iar după un timp i l-a oferit lui Iacov în schimbul unui blid cu ciorbă de linte.

Dar noi? Prețuim binecuvântările lui Dumnezeu, sau suntem gata să le vindem pe un preț de nimic? Când ești obosit, sau afectat emoțional, nu lua decizii majore, fiindcă atunci ai tendința să consideri drept nevoi absolute anumite aspecte care de fapt țin de confortul tău.

Esau considera că este prea obosit și flămând pentru a-și mai găti propiul vânat. Era mai comod să primească mâncarea pe loc, iar dreptul acela, oricum nu-l interesa prea mult.

Astăzi, mai mult ca niciodată, stă în puterea noastră să obținem lucruri la care înaintașii noștri nici nu visau. Putem obține pe loc lucruri de care nu avem nevoie, cu bani pe care nu-i avem. O mobilă mai nouă decât a vecinului, sau o mașină care să-ntoarcă priviri, pot fi obținute în 10 minute printr-un credit rapid.

Tot mai puțini oameni sunt interesați să calculeze adevăratul preț, pe care îl plătesc în timp, cu dobândă, iar când își dau seama, e prea târziu. Generația noastră dorește să alerge cu viteză maximă spre fericire, chiar dacă drumul e alunecos, iar frânele unei atitudini cumpătate au fost demult scoase din uz.

Nici Esau nu s-a gândit atunci la consecințe. Regretele urmau să apară mai târziu.