Sub conducerea lui Moise, Dumnezeu Și-a scos poporul din Egipt prin intermediul unor intervenții supranaturale. În drum spre țara promisă ei au primit din partea Domnului legi care erau menite să-i țină departe de păcat, pentru a se putea bucura de binecuvântările Lui.

Când au trecut Iordanul, sub conducerea lui Iosua, au găsit acolo popoare care trăiau în păcat și idolatrie. Dumnezeu le-a dat biruință asupra lor, precum și multiple binecuvântări spirituale și materiale, inclusiv o agendă variată din care nu lipseau perioade generoase de sărbătoare în care poporul se aduna împreună în mijlocul bucuriei și unității de spirit.

Ei trebuiau să fie o lumină pentru celelalte națiuni, un indicator spre Dumnezeu. Din nefericire, generațiile care au urmat și care nu trecuseră prin experiențele cuceririi țării promise, s-au lăsat seduse de obiceiurile popoarelor învecinate, acceptând în viața și închinarea lor tot mai multe elemente păgâne.

Timp de 300 de ani (1380-1050 î.C.) s-a repetat un anumit șablon în istoria acestei națiuni. Când Dumnezeu Își retrăgea protecția, ei deveneau victime ale popoarelor învecinate. După un timp ei își cereau iertare, iar Dumnezeu le trimitea un lider sub conducerea căruia îi elibera, apoi alunecau din nou în păcăt, iar istoria se repeta.

Și generația noastră se întreabă astăzi: “Unde este Dumnezeu? De ce îngăduie un lucru sau altul?” Uităm că în ciuda binecuvântărilor de care am avut parte, societatea se depărtează tot mai mult de El și că am ajuns să culegem rodul alegerilor noastre. Eu mă rog însă ca viața ta să nu fie asemenea istoriei pe care am menționat-o, ci tu să conștientizezi binecuvântările lui Dumnezeu și să-ți dorești să-L onorezi prin atitudine și fapte!