7. si, macar ca sunt samanta lui Avraam, nu toti sunt copiii lui Avraam; ci este scris: “In Isaac vei avea o samanta care-ti va purta numele.” 8. Aceasta inseamna ca nu copiii trupesti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta.

Prin aceste versete Pavel arată că Dumnezeu nu poate fi acuzat că Și-ar fi încălcat promisiunea, din moment ce ea nu a fost niciodată adresată în parte fiecărui individ care s-a născut în cadrul poporului ales, ci ea a fost adresată națiunii (nivel macro), iar beneficiarii particulari (nivel micro) urmau să fie doar cei care alegeau să se încreadă în Dumnezeu și în promisiunile Lui.

9. Caci cuvantul acesta este o fagaduinta: “Pe vremea aceasta Ma voi intoarce, si Sara va avea un fiu.” Cu alte cuvinte doar prin Isaac urma să formeze Dumnezeu poporul ales, nu și prin Ismael, iar mai târziu doar prin Iacov, nu și prin Esau.

10. Ba mai mult, tot asa a fost cu Rebeca. Ea a zamislit doi gemeni numai de la parintele nostru Isaac. 11. Caci, macar ca cei doi gemeni nu se nascusera inca si nu facusera nici bine, nici rau – ca sa ramana in picioare hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheama – Ce anume viza această alegere? MÂNTUIREA sau ALTCEVA? Vom vedea imediat. Am remarcat că mai mulți teologi calviniști aduc următorul argument, despre care au impresia că a fi foarte solid. Spun ei așa: “Versetul acesta (v.11) contrazice teoria că Dumnezeu l-ar fi ales pe Iacov în baza preștiinței Lui despre faptele lui Iacov, pentru că aici se afirmă clar că alegerea nu s-a făcut pe baza faptelor.” Drept urmare ei consideră că alegerea a fost bazată pe predestinare.

Prin aceasta însă ei ne atribuie o teorie pe care niciodată nu am susținut-o. Niciodată nu aș crede că alegerea lui Dumnezeu s-ar baza pe precunoașterea FAPTELOR cuiva, deoarece noi nu suntem mântuiți prin fapte. Dumnezeu ne alege mai dinainte deoarece El știe că noi vom decide să-L CREDEM, să ne punem încrederea în El, în faptul că El și numai El poate face în noi o lucrare de regenerare și de salvare.

Totuși în acest pasaj nu acesta este argumentul meu, pentru că nu despre asta e vorba aici, nu despre alegerea exercitată de Dumnezeu pentru MÂNTUIREA cuiva (nivel micro), ci despre alegerea pe care El o face pentru a oferi o LUCRARE cuiva și anume poporului care a rezultat din Iacov (nivel macro), iar această alegere aparține, într-adevăr lui Dumnezeu.

Sublinierea acestui aspect legat de menționarea faptelor s-ar putea întoarce împotriva comentatorilor calviniști. Tocmai faptul că aici sunt menționate faptele ne demonstrează că pasajul NU vorbește despre mântuire, deoarece Pavel nu pune niciodată faptele cuiva la baza mântuirii lui. Menționarea faptelor în acest loc arată că Pavel vorbește despre alegerea pentru LUCRARE, pentru slujire. În plus, versetul următor va demonstra, la rândul lui, că Pavel încă se află la nivel macro, vorbind deci despre privilegiile asociate cu alegerea pentru lucrarea pe care Dumnezeu o oferă POPORULUI ISRAEL, nu unei persoane.

12. s-a zis Rebecai: “Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, Din nou vedem că NU este vizată MÂNTUIREA, ci SLUJIREA, sau privilegiile și responsabilitățile care vor fi oferite în cadrul lucrării lui Dumnezeu. Esau va SLUJI lui Iacov. Nu spune că Esau va fi PIERDUT, iar Iacov va fi MÂNTUIT. Sunt atâtea pasaje în Biblie în care dacă nu facem distincția între mântuire și slujire, putem să ne afundăm în niște confuzii grave, iar acesta este unul dintre acele pasaje.

În plus, împlinirea acestei decizii s-a produs în URMAȘII celor doi, în popoarele care s-au desprins din ei (nivel macro), nicidecum în ei înșiși, ca INDIVIZI. Esau nu a fost niciodată robul lui Iacov, dacă discutăm despre ei, ca și persoane. Singurul sens acceptabil al acestui text este legat de popoarele care au ieșit din cei doi.

Așa cum vom vedea imediat, Pavel nu și-a încheiat încă argumentarea prin care vrea să arate că poporul Israel a beneficiat de un privilegiu extraordinar în urma alegerii făcute de Dumnezeu, care a hotărât ca prin acest popor să ducă mesajul mântuirii mai departe, că pe el l-a ales Dumnezeu să fie vasul ales, pregătit pentru o lucrare (întrebuințare) de cinste și nu pe Edom, poporul care a ieșit din Esau.  …Continuare, pag. 4 sau Înapoi la pag. 2