“Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Şi a fost lumină.” (Geneza 1:3).

Multe lucruri care acum 100 de ani păreau imposibile, fiind ironizate de savanții vremii, sunt astăzi banalități, la îndemâna oricui. Unii sunt intrigați că lumina a apărut la o simplă comandă vocală și încă înaintea Soarelui.

Alții sunt inspirați să vadă că Dumnezeu a creat lumina înaintea sursei ei naturale, înțelegând că și în viața noastră uneori nimic nu mai strălucește în jur și nu mai e nimeni care să ne inspire. Chiar și atunci însă noi vom continua să trăim în lumina pe care Dumnezeu ne-o oferă ca să ne călăuzească pașii.

Este demn de remarcat că aceasta este prima dată când vorbeşte Dumnezeu în Biblie. Și pentru viața noastră, prima Lui așteptare este aceasta: “Să fie lumină!” Să fie lumină în tot ceea ce gândesc, în ceea ce spun, în ce fac și mai ales în tot ceea ce sunt. Dacă în viețile noastre e totuși întuneric, primul lucru pe care El dorește să-l aducă acolo e lumina, înaintea altor aspecte, pe care El le va aborda la vremea potrivită.

Unii se întreabă de ce nu a creat Dumnezeu mai multe lucruri în prima zi. E ca și cum El ar fi intrat în camera creației, ar fi aprins lumina, și-ar fi rotit privirea prin cameră, apoi… ar fi ieșit afară!

Ei bine, poate că aprinderea luminii a fost scopul pentru care El a intrat “în cameră”, nu doar un simplu mijloc pentru a obține ceva de acolo, sau pentru a face un anumit lucru acolo. Da, era nevoie de lumină pentru ca mai târziu viața să apară, dar lumina era pentru El mai mult decât un simplu mijloc de a obține ceva, iar pentru noi ar trebui să fie la fel.