Există aspecte care fac parte din structura de rezistență a gândirii creștine, reprezentând subiecte fundamentale, cum ar fi: caracteristicile lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, autoritatea și inspirația Bibliei, natura păcătoasă a omului și toate consecințele care decurg de aici, salvarea și justificarea prin pocăință și credință, importanța trăirii unei vieți sfinte și curate, etc.

În tratarea acestor aspecte nu există loc pentru negociere și compromis. Trebuie să ne ridicăm ferm, împreună cu Dumnezeu împotriva oricăror încercări de atac la adresa acestor principii fundamentale.

Când citim însă capitole cum ar fi Fpt.15, Rom.14 sau 1Cor.9 înțelegem că există și aspecte care pot suporta interpretări diferite, din partea unor creștini care în mod sincer doresc să cunoască și să împlinească Biblia.

Aici nu este vorba despre cedarea în fața unor presiuni tot mai puternice care îndeamnă la o toleranță greșit înțeleasă față de idei și tendințe care lovesc direct în principiile creștine de bază, ci vorbim aici despre subiecte asupra cărora Biblia însăși ne cere să fim flexibili.

De exemplu în Rom.14.1 ni se spune să nu inițiem discuții provocatoare “asupra părerilor îndoielnice”. Întregul capitol vorbește apoi despre modul flexibil în care ar trebui să abordăm aspecte cum ar fi regimul alimentar sau atitudinea față de anumite zile de sărbătoare, dar acestea sunt doar două exemple, în spatele cărora noi trebuie să vedem un principiu și anume: “Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine.”

Iată câteva subiecte care ar putea completa această listă: regimul alimentar, respectarea anumitor zile de sărbătoare, starea civilă, moduri de slujire și organizare a lucrării creștine, interpretarea anumitor profeții despre viitor, etc.

Biblia ne spune că în privința acestor aspecte trebuie să fim flexibili. A fi flexibil nu înseamnă a fi gata să-ți schimbi convingerile de dragul altui creștin, ci înseamnă a fi sensibil cu privire la interpretarea altor creștini asupra acelui subiect. Fiecare are dreptul de a-și păstra perspectiva biblică pe care a dobândit-o, fără a pretinde celuilalt să își schimbe propria lui încredințare.

Nu am uitat întrebarea de ieri, legată de cele două situații din viața apostolului Pavel. Răspunsul se va așeza însă mult mai bine în mintea și inima noastră dacă prin explicații ca cele de astăzi vom pregăti mai întâi un cadru adecvat pentru o bună înțelegere. (Va urma)