Înainte de a discuta despre situația lui Tit să ne reamintim că atât iudaizatorii, cât și cei din extrema opusă considerau că omul trebuie să completeze lucrarea lui Cristos printr-un act care să adauge, respectiv să șteargă semnul tăierii împrejur. Ambele extreme intrau în conflict direct cu un aspect de fond și anume caracterul suficient al jertfei Domnului Isus pentru oferirea iertării lui Dumnezeu.

Ambele extreme de gândire se făceau vinovate de faptul că subminau principiul fundamental al iertării obținute prin credință și nu prin fapte (Ef.2.8-9).

Din nefericire în cazul lui Tit interlocutorii lui Pavel nu mai erau niște persoane cărora el să le poată expune mai întâi aspectele de fond, urmând ca apoi să le poată explica flexibilitatea lui cu privire la anumite aspecte de formă. De data aceasta interlocutorii lui aveau deja cimentată o anumită opinie care lovea în mod direct principiul fundamental al iertării oferite exclusiv prin credință.

Oamenii aceștia supralicitau importanța acestui subiect al tăierii împrejur și, rețineți, îl ridicau la rangul unei probleme de fond! Când avea confruntări cu astfel de oameni, sau cu astfel de situații, Pavel nu mai putea fi flexibil.

Dacă în situația lui Tit, interlocutorii lui Pavel ar fi spus ceva de genul: “Uite, noi înțelegem ceea ce spui tu, dar alții nu vor înțelege. Haide, decât să-i facem să respingă Evanghelia, mai bine să vorbim cu Tit, iar dacă va dori să accepte ideea tăierii împrejur, acest lucru ar putea contribui la înaintarea Evangheliei printre evrei”, sunt sigur că Pavel ar fi considerat altfel problema.

Dar nu aceasta era atitudinea iudaizatorilor, iar în contextul descris în Galateni, dacă Pavel ar fi acceptat ca Tit să fie tăiat împrejur, ar fi alimentat învățătura lor greșită și ar fi pus în pericol un aspect esențial al învățăturii Bibliei, acela al mântuirii prin credință și nu prin faptele Legii.

În situația lui Timotei, Pavel avea ocazia să evite agravarea unei probleme de formă prin adâncirea ei la nivelul unei probleme de fond și a folosit această ocazie. În cazul lui Tit problema se adâncise deja la nivelul unei probleme de fond, iar Pavel trebuia să devină ferm într-o astfel de situație, generată de astfel de oameni.

Exemplul lui Pavel ne arată că atitudinea noastră față de un subiect poate fi diferită, iar motivul să fie legat de poziția interlocutorului nostru cu privire la acel subiect. Zilele următoare vom întări argumentele biblice care sprijină o astfel de idee.