Cineva spunea că specialistul este acela care începe să cunoască tot mai multe lucruri despre un domeniu tot mai restrâns, până când ajunge să știe totul despre nimic.

Problema în sine nu are de-a face neapărat cu atenția pe care uneori e bine să o acordăm detaliilor, cât mai ales cu faptul că adesea pierdem din vedere imaginea de ansamblu, ajungând să nu mai vedem pădurea din cauza copacilor.

Pericolul apare atunci când ne focalizăm atât de mult asupra unor detalii, iar sub lupa unei analize tot mai atente ele încep să pară tot mai semnificative, ajungând să se transforme în mintea noastră într-o cauză pentru care suntem gata să luptăm și astfel ajungem să investim resurse importante în jurul unor subiecte sterile, nefertile din punct de vedere spiritual.

Există ceva mai rău decât eșecul și anume succesul repurtat în domenii care nu contează! Iar când vorbim despre luptele dintre frați, acolo nu există niciodată învingători.

Luptele de idei pot fi totuși utile, chiar și atunci când discuțiile gravitează în jurul unor probleme de formă. Dar asta doar atâta timp cât ele au loc în cadrul unui dialog constructiv, care poate duce la o mai bună înțelegere a fraților noștri de credință, sau la o mai bună înțelegere a subiectului în sine, iar aceste obiective sunt cu adevărat mai importante pentru cei implicați în discuții decât cultivarea unui spirit competitiv.

Războiul își are vremea lui și pacea își are vremea ei (Ecl.3.8). De aceea voi căuta ca în mijlocul provocărilor vieții să dau dovadă atât de principii ferme, cât și de o perspectivă flexibilă, în limitele pe care mi le oferă Cuvântul lui Dumnezeu.

Faptul că pledez pentru căutarea unui cadru biblic în care să existe o anumită unitate în diversitate, nu înseamnă că voi abandona reperele morale, sau standardele Cuvântului lui Dumnezeu.

Pe țărmurile stâncoase e important să existe unele lumini de poziție, pentru că altfel, în volbura nopții ar exista pericolul ca unele nave să se lovească de țărm. Ei bine, consider că relativismul moral este un mare pericol pentru societatea noastră și cred că fiecare dintre noi are datoria de a străluci în negura nopții spirituale, precum un reper, precum o lumină de poziție pentru a împiedica naufragiul celor care plutesc în derivă, ajungând în pericol să se izbească de stânci în timpul furtunilor vieții. (Va urma)