Se pare că strategia lui Satan NU s-a bazat pe faptul că el, împreună cu îngerii care l-au urmat, L-ar putea egala în putere pe Dumnezeu. Arma lui principală urma să fie informația, sau mai bine zis dezinformarea, aluzia pe care a lansat-o și anume că Dumnezeu nu ar fi vrednic de iubirea și supunerea unei ființe libere, care Îl va asculta doar din teamă, sau dintr-un interes ascuns.

Din nefericire Adam și Eva au alimentat această teorie prin căderea lor, iar acum diavolul spera că prin aceasta a reușit să-l scoată pe om din sfera iubirii divine!

El aștepta acum ca Dumnezeu să Își retragă orice urmă de interes pentru soarta omului și dezamăgit de alegerea acestora, să renunțe de bună voie la creația Lui, retrăgându-Se oarecum în “palatul Lui de cristal”, într-o anumită zonă de confort, cu sau fără îngerii care i-au rămas fideli, lăsându-l pe Satan să-și exercite apoi autoritatea asupra celorlalte ființe din Univers.

Chiar dacă urmau să fie consecințe profunde și chiar dacă Satan urma să primească o anumită autoritate asupra Pământului, totuși Dumnezeu a decis să inițieze planul de salvare a omului, deși urma ca El, personal să plătească un preț imens pentru aceasta.

Când organismul uman este atins de o boală devastatoare, de regulă înțelegem că trebuie să avem în vedere un tratament bazat pe o abordare complexă și profundă. Problema spirituală a păcatului e mult mai complexă decât orice problemă medicală, iar proiectul de restaurare urma să fie mult mai dificil și mai îndelungat decât actul Creației.

Faptul că Dumnezeu a avut îndurare față de soarta omului, a reprezentat probabil un șoc pentru diavol. Până aici îl vedem făcându-se vinovat de intrigi și minciuni, dar din acest moment el va începe să-și verse întreaga gelozie și ură asupra neamului omenesc prin acțiuni care vor fi tot mai mult marcate de violență și brutalitate.