Șarpele a fost primul progresist din istoria planetei, când le-a spus primilor oameni că fructul oprit le va deschide mintea. Care a fost în schimb prima constatare pe care au făcut-o cei doi, imediat după ce au gustat din fruct? Ei au devenit conștienți de goliciunea lor, care nu se rezuma doar la aspectul fizic, ci era legată și de noua lor condiție spirituală.

Progresul fără Dumnezeu este o capcană care ne aduce doar iluzia dezvoltării. Înainte de căderea în păcat gândirea lor era curată și nu aveau nevoie de îmbrăcăminte. Din atitudinea ulterioară însă înțelegem că deschiderea minții lor a fost orientată spre gânduri murdare, pervertite, nicidecum spre acea perspectivă nouă pe care probabil o așteptau, care să-i facă mai înțelepți sau mai împliniți.

Primul lucru pe care ei l-au făcut după căderea în păcat a fost confecționarea unui gen de șorțuri din frunze prin care să-și ascundă goliciunea. Acest episod a avut o încărcătură mult mai profundă decât pare la prima vedere. Aș spune că acesta este primul exercițiu religios în istoria omenirii, deoarece religia nu este altceva decât încercarea omului de a-și ascunde goliciunea spirituală, de a găsi o rezolvare care să anuleze consecințele păcatului.

Așa cum vom vedea, soluția lui Dumnezeu nu e legată de o religie, nu are legătură cu ceea ce ar putea face omul pentru mântuirea lui, ci doar cu ceea ce putea face Dumnezeu pentru mântuirea omului.

Dumnezeu nu a fost impresionat nici de creativitatea lor, nici de inițiativa pe care au avut-o, sau de intenția de a rezolva cumva problema pe care au cauzat-o. El nu este nici astăzi impresionat de cei care se străduiesc, în numele unei religii, să rezolve problema păcatului, fiindcă aceasta este mult prea complexă.

Singurul care poate rezolva acestă problemă este Dumnezeu, iar omul nu avea capacitatea de a anticipa nimic din esența adevăratei soluții pe care Dumnezeu o avea în vedere.