În toamna anului 1992 călătoream la București și timp de 5 ore am stat în compartiment cu un grup de tineri care mergeau la primul concert în România al lui Michael Jackson. Timp de 5 ore nu au tăcut deloc și tot ceea ce au vorbit a fost legat exclusiv de viața starului pe care mergeau să-l vadă.

Unul dintre ei a spus la un moment dat că fusese un timp în care nu îl atrăgea muzica respectivă, dar asta pentru că nu-și făcuse timp cu adevărat să o înțeleagă.

Fără a comenta aici diferite gusturi muzicale, voi spune că dacă unii dintre noi încă nu au ajuns să fie captivați de frumusețea și complexitatea lui Dumnezeu, acest lucru se datorează doar faptului că ei încă nu au cultivat acea dispoziție care să le permită să se apropie și să-L cunoască mai bine, lăsând ca toate cuvintele Lui să treacă prin inima lor.

Dacă o ființă umană poate fascina într-o asemenea măsură stadioane întregi cu persoane care sunt gata chiar să-și dea viața pentru idolul lor, cu atât mai mult Dumnezeu este în măsură să ofere o împlinire autentică și veșnică tuturor celor care ajung să-L cunoască și să-și dorească prezența Lui.

Am văzut câtă preocupare a dovedit Dumnezeu pentru a ne pune la dispoziție o lume cu atâtea lucruri frumoase, în care să ne petrecem câțiva ani. Nimeni însă nu-și poate imagina frumusețea locului pe care El îl pregătește pentru cei care își vor petrece eternitatea acolo.

Dar oricât de splendid va fi locul acela, partea cea mai minunată va fi prezența lui Dumnezeu în mijlocul preaiubiților Lui, a celor care și-au făcut timp să-L cunoască în timpul acestei vieți și care în felul acesta au șansa de a constata că Dumnezeu este vrednic de încrederea și iubirea omului, că nimeni și nimic nu poate aduce mai multă împlinire decât prezența Lui dătătoare de viață, bucurie și speranță.