Se pare că vrăjmașul a recurs la o altă strategie în cazul lui Cain, făcându-l pe acesta să creadă într-o neprihănire iluzorie și alimentându-i pretențiile care se pare că se nășteau tot mai mult în inima lui cu privire la o anumită “reformă” pe care ar fi trebuit să o instituie în cadrul noii generații, pe care o reprezenta.

Deși era fiul celor care au adus păcatul în lume și prin aceasta au deschis calea tuturor nenoricirilor care au urmat, se pare că totuși Cain se considera îndreptățit ca nu Dumnezeu, ci el să stabilească termenii în baza cărora să intre în prezența lui Dumnezeu. Probabil că diavolul îi încuraja, de asemenea și tendința de a se detașa de condiția spirituală a părinților săi.

“În definitiv nu tu ai gustat din fructul oprit” i-ar fi putut spune diavolul. “De ce să te identifici tu cu păcatul lor? Și știi ce este cel mai deranjant? Nu atât faptul că Dumnezeu îți pretinde închinarea, ci faptul că El te privește ca pe un fel de criminal, cerându-ți să vii în prezența Lui cu sânge nevinovat. Unde e respectul pentru tine, sau mila pentru bietul animal?”

Nu știm exact ce gânduri i-a strecurat Satan, dar se pare că în final Cain a decis să înceapă o schimbare în cadrul închinării și de aceea i-a adus Domnului o jertfă fără sânge și anume o jertfă din roadele pământului.

Prin aceasta el practic îi spunea lui Dumnezeu ceva de genul: “Sunt gata să-Ți ofer închinarea, dar vreau să accepți la rândul Tău că starea mea nu este chiar atât de gravă încât să devină o problemă de viață și de moarte, iar lucrurile să meargă atât de departe încât sângele unei ființe nevinovate să fie impus, ca să curgă din cauza mea.”

Foarte mulți au tendința ca până la acest punct să considere că poate Cain avea dreptate. Zilele următoare vom înțelege probabil mai bine esența problemei.