Probabil că cel mai semnificativ episod al zilei a treia a urmat atunci când Dumnezeu Și-a îndreptat atenția spre o parte măruntă a unei astfel de plante și anume spre o minusculă sămânță. Ai mai întâlnit ceva asemănător în toată tehnica umană? Ai mai văzut de exemplu un computer care să dezvolte o componentă din care, cu timpul, să apară un nou computer? Oare nu ar fi rezonabil să recunoaștem că aici este amprenta unei Inteligențe net superioare?

Probabil că această capacitate de reproducere era o noutate, că nici chiar viața spirituală, oricât ar fi fost ea de superioară, nu se bucura până atunci de acest atribut.

Un bob de grâu conține zeci de miliarde de celule cu diferite specializări, fiecare având complexitatea unui oraș în miniatură. Acolo se află toți senzorii necesari depistării factorilor de mediu care pot declanșa procesul reproducerii. De asemenea întregul program informatic de care sămânța are nevoie pentru a controla și regla acest proces complex se află în lanțurile ADN, care sunt niște benzi informatice minuscule, dar pe care dacă le-am pune cap la cap, am putea înconjura Pământul la Ecuator!

Toată tehnica și inteligența umană nu ar putea produce un fir de 40.000 km care să poată fi rulat apoi la dimensiunile unui bob de grâu, iar unii oameni totuși consideră rezonabilă ideea apariției ADN-ului din întâmplare!

Totuși nu partea tehnică a bobului de grâu este cea mai impresionantă, ci faptul că pentru a da viață altor boabe, el trebuie să fie pus în pământ și practic să moară! Acesta este aspectul care probabil a focalizat pentru o clipă întreaga atenție a lui Dumnezeu și care, așa cum vom vedea mai târziu, L-a determinat să Se identifice cu acel bob de grâu.