Privind la atenția incredibilă a lui Dumnezeu pentru detalii ne putem întreba cum s-a ajuns totuși ca păcatul să-și facă apariția în lume? A fost undeva o eroare din partea Lui, un lucru pe care El nu l-a anticipat și care să-i poată fi reproșat? Sperăm ca în următoarele 3 zile să oferim un răspuns la această întrebare.

Organismul uman este cel mai avansat mecanism biologic, o adevărată capodoperă a creației, dar când ne mutăm atenția la nivelul sufletesc, vedem că fenomenele emoționale sunt chiar mai complexe și mai fascinante.

Pe măsură ce pătrundem mai adânc în mesajul Bibliei înțelegem cât de mult Își dorea Dumnezeu ca Adam și Eva să trăiască o viață plină de fericire. Sunt multe mituri sau păreri greșite despre fericire, dar în ciuda diversității părerilor, există un element comun, fără de care nimeni nu-și poate imagina fericirea, și anume iubirea.

Nimeni nu poate trăi fericirea adevărată și deplină fără a primi și mai ales fără a dărui acea iubire profundă, care este gata să se sacrifice pentru ființa iubită. Dar nimeni nu este mai capabil de o iubire mai autentică decât creatorul iubirii, Dumnezeu și nimeni nu este demn de o iubire mai mare decât El.

În plus, pe măsură ce Îl iubim pe El mai profund, vom ajunge să îi iubim și pe cei din jur cu tot mai multă dăruire, deoarece dragostea lui Dumnezeu nu este una egoistă, ci una care inspiră sentimente înălțătoare la adresa aproapelui nostru.

Când Dumnezeu a creat-o pe Eva și a pus-o lângă Adam, El practic a creat instituția familiei, în cadrul căreia omul este chemat să cultive sentimentele cele mai nobile și mai complexe de care este capabilă o ființă umană în raport cu semenul ei.

Dar așa cum fericirea nu poate exista fără iubire, nici iubirea nu poate exista fără un alt element esențial, despre care vom discuta mâine.