“…și să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.” (Gen.1:18)

Această expresie se repetă de trei ori în primele 18 versete ale Bibliei, evidențiind o preocupare constantă pentru Dumnezeu, lucru care ar trebui să ne dea de gândit! Trăim vremuri în care omenirea s-a depărtat de Creatorul ei, iar una dintre consecințe este tendința tot mai mare de a amesteca lumina cu întunericul.

Extremele pot fi periculoase, dar soluția nu este în nici un caz relativismul moral în care se scaldă societatea modernă, prin care totul tinde să devină interpretabil și acceptabil.

Din fericire Biblia este o adevărată busolă spirituală și morală și chiar dacă cei care nu o cunosc s-au încărcat cu atâtea preconcepții în legătură cu ea, cei care o folosesc pentru a-și stabili direcția și pentru a separa lumina de întuneric în viața lor descoperă că lucrul acesta este bun, ajungând să-și găsească plăcerea în împlinirea cuvintelor ei.

Biblia ne arată că Dumnezeu urăște păcatul, dar îl iubește pe păcătos. El ne iubește suficient de mult pentru a ne accepta așa cum suntem, dar totodată El ne iubește prea mult pentru a ne lăsa așa cum suntem, iar primul pas spre schimbare este acela de a ne raporta la un standard pe care El ni-l oferă.

În timp de furtună multe ambarcațiuni s-au izbit de stânci pentru că pe țărm nu au existat sau nu au fost aprinse luminile de poziție, care să delimiteze apa de uscat. Creștinul nu e chemat să acuze în permanență stilul de viață al celor din jur, ci să fie o lumină de poziție care să ajute la salvarea altor suflete de la naufragiul spiritual, contribuind la demarcarea care trebuie făcută între bine și rău, între întuneric și lumină.