Din fericire nu toți oamenii din vremea respectivă trăiau departe de Dumnezeu. Enoh de exemplu a avut o relație atât de strânsă cu Domnul încât a fost luat direct la cer, în puterea vârstei, fără a trece prin experiența morții.

Înainte de aceasta însă Dumnezeu l-a inspirat pe Enoh să-i dea unuia dintre fiii lui numele de Metusala, care tradus înseamnă “La moartea lui va veni…” Cine sau ce anume va veni la moartea lui Metusala? Mântuitorul cel promis, sau poate vreun eveniment fericit? Și astăzi mulți așteaptă vremuri mai bune, deși speranțele lor nu au acoperire prin alegeri înțelepte, iar acest lucru face ca realitatea aspră să fie și mai dureroasă atunci când își profilează tragediile la orizont.

Ei bine, Dumnezeu a văzut că toate întocmirile gândurilor din inima omului erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Aceasta este radiografia obiectivă a unei societăți care punea în pericol viitorul omenirii și care nu mai putea fi vindecată prin tratamente obișnuite. Lucrurile au degenerat până acolo încât după aproximativ 1600 de ani de la creație Dumnezeu a mai găsit doar câteva suflete care își doreau să facă voia Lui.

Iată așadar o societate tot mai dezvoltată din punct de vedere economic, tot mai permisivă din punct de vedere moral și tot mai înstrăinată de Dumnezeu. Nu ți se pare că acesta ar fi un tablou inspirat din imaginea zilelor noastre?

Generația aceea a trebuit să constate că de fapt evenimentul care urma să se producă la moartea lui Metusala nu era unul “magic”, ci judecata lui Dumnezeu! Chiar și aici însă vedem harul Lui, deoarece nici un alt om nu a mai trăit o viață atât de lungă precum Metusala. De ce? Pentru că la moartea lui urma să vină judecata! Asta ne arată încă o dată că Dumnezeu nu dorește moartea păcătoșilor, ci îndreptarea lor.