La votul acesta nu voi merge pentru a face politică, nici pentru că aș avea anumite (re)sentimente față de anumite persoane, iar dacă, prin absurd, L-aș scoate pe Dumnezeu din ecuație pentru o clipă, tot aș merge să-mi exprim votul. De ce?

Pentru că mă uit la multe țări occidentale și mă înfioară gândul că acolo au ajuns o normalitate cumplită cazurile în care tot mai mulți fotografi, interpreți, designeri, preoți sau pastori ajung să fie amendați și chiar condamnați pentru că din motive legate de conștiință refuză să-și aducă aportul la celebrarea căsătoriilor între persoane de același sex.

Cele mai normale încercări ale cuiva de a-și exprima un punct de vedere, sau de a le explica propriilor copii lucruri care privesc acest subiect, sunt etichetate drept “discurs incitator la ură” sau “atitudine incitatoare la ură” și sunt aspru pedepsite. Adevăratul pericol care ne pândește este pierderea libertății, sub masca libertății.

S-a spus că referendumul acesta este inutil, deoarece Codul Civil oricum interzice căsătoriile între parteneri de același sex. Codul Civil însă poate fi schimbat oricând de către politicieni, chiar împotriva opiniei publice, lucru care s-a întâmplat în atâtea alte țări. Oricum este clar și a fost menționat de către marii jucători ai scenei politice faptul că și în cazul în care s-ar schimba Constituția, vor apărea fără îndoială schimbări în Codul Civil care să permită unirea unor persoane de același sex prin parteneriate civile.

Oricum aceste persoane vor beneficia de drepturi tot mai mari; problema este ca noi ceilalți să nu ajungem să privim neputincioși cum ei vor educa toți copiii acestei țări, cum dreptul la opinie va fi strivit sub argumente care vor genera perplexitate, sau cum vom fi amendați pentru că am folosit cuvântul “fată”, adesându-ne unei ființe care voia să fie considerată băiat. Aceste lucruri se întâmplă deja în multe locuri, iar eu nu aș vrea ca peste ani de zile să am remușcări pentru faptul că am fost părtaș prin tăcere la astfel de abuzuri, care astăzi sfidează orice normă a bunului simț.

Se spune că națiunea noastră are un obicei teribil de a-și irosi șansele istorice, dar eu sper ca de data aceasta să înțelegem care este miza reală a acestui demers, pentru că unele dezastre, odată declanșate devin ireversibile.

Vasile Holerga