13. dupa cum este scris: “Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat.” Nu este esențial pentru comentariul nostru, care nu depinde de această explicație, dar de dragul unei interpretări corecte trebuie să spunem totuși că în multe locuri din Biblie întâlnim această expresie în contextul unor comparații.

Această expresie vrea să ne spună, de exemplu, că atât de mare trebuie să fie dragostea noastră supranaturală pentru Domnul Isus, încât iubirea naturală pentru cei din propria noastră familie trebuie să pălească prin comparație. Diferența trebuie să fie atât de mare încât cei în cauză ar putea să creadă că îi urâm, când ne observă puterea iubirii pentru Domnul, pe care suntem gata să o exercităm, chiar cu prețul sacrificării celor dragi (Luca 14:26).

La fel, chemarea personală a lui Dumnezeu trebuie să fie atât de puternică încât cineva din afară să creadă că am ajuns să ne urâm propria noastră viață (Ioan 12:25).

Sau dacă l-ar fi văzut cineva pe Iacov cum o trata pe Rahela, ar fi putut crede că pe Lea o ura (Gen 29:31, 33, unde în textul original este folosit termenul “a urât-o”).

Mai există și alte pasaje biblice de acest gen, care ne arată că toate acestea sunt expresii care odată înțelese ne ajută să tragem concluzia că în spatele aparențelor se pot ascunde totuși sentimente de afecțiune față de persoanele aflate în umbra altcuiva. Nu vrem să insistăm însă aici pe această ipoteză, care este independentă de celelalte argumente din comentariul nostru, dar e bine să avem în vedere și aceste aspecte.

Oricum, indiferent ce sentimente sunt descrise sau desprinse de aici, ele sunt în primul rând valabile pentru cele două popoare; la ele S-a referit Dumnezeu atunci când S-a folosit de numele celor doi copii (figură de stil numită metonimie).

14. Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate in Dumnezeu? Nicidecum! Este extrem de important să înțelegem că aici interlocutorul imaginar al lui Pavel nu este anti-calvinistul certat cu doctrina suveranității lui Dumnezeu, ci evreul focalizat pe propria neprihănire invocată de poporul Israel, care vede că generația lui a fost “tăiată din tulpină” din cauza împietririi inimii lor și a respingerii lui Mesia.

Protestul interlocutorului imaginar are așadar de a face cu nivelul macro, al poporului din care el provine, nu cu problema propriului destin. Vezi și Rom. Cap. 3, unde Pavel răspunde aceluiași interlocutor imaginar, care are anumite obiecții cu privire la modul în care Dumnezeu a ales să ofere altcuiva privilegiile în lucrarea de slujire.

15. Caci El a zis lui Moise: “Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur.” Subliniem că în continuare, deși au fost menționate nume ale unor persoane, pasajul acesta nu vorbește în primul rând despre ei, ca indivizi, ci despre națiunile care au apărut din urmașii lor, sau despre anumite generații sau grupuri care au aparținut acestor popoare. El S-a îndurat în atâtea rânduri de poporul Israel, în ciuda multor aspecte care ar fi putut să-L determine să procedeze altfel.  …Continuare, pag. 5 sau Înapoi la pag. 3