Pentru predestinarea istoriei omenirii, Dumnezeu S-a folosit de anumiți indivizi, cărora le-a dat autoritate și multă putere. Când însă Dumnezeu a plasat într-o asemenea poziție un anumit suflet, El a făcut-o în baza preștiinței Lui. El a știut că faraon își va împietri oricum inima în fața Lui, că desemnarea lui pentru o astfel de poziție și lucrare de rușine va fi în concordanță cu alegerile pe care însuși acel suflet le va face. În plus nu găsim în acest text nici un argument din care să tragem concluzia că lui faraon i-ar fi fost violat gradul de libertate cu privire la alegerile esențiale, cu impact în veșnicie.

19. Dar imi vei zice: “Atunci de ce mai baga vina? Caci cine poate sta impotriva voii Lui?” Încă o dată trebuie subliniat că interlocutorul imaginar al lui Pavel nu este anti-calvinistul. Nu lui îi dă apostolul aceste replici tăioase, ci evreului nemulțumit de faptul că după ce generația lui a cerut răstignirea Fiului lui Dumnezeu, aceasta a ajuns să-și piardă rolul pe care dorea să-l joace mai departe în istoria mântuirii (suntem încă la nivel macro, încă e vorba despre o generație, despre un popor – vezi și argumentele versetelor următoare).

20. Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut: “Pentru ce m-ai facut asa”? Dumnezeu nu a avut niciodată o strategie defensivă în istoria mântuirii. Când Domnul Isus a fost interogat de Pilat si apoi de Irod, atitudinea Lui NU a fost una de apărare. Tăcerea Lui in fața lui Irod a fost un ATAC profund și extrem de tăios la adresa acestuia, practic îl trata ca și cum n-ar fi existat. Dumnezeu nu acceptă să fie pus pe banca acuzaților. El poate răspunde unor întrebări dificile, atâta timp cât ele pornesc dintr-o inimă curată, dar atunci când ele au o nuanță acuzatoare, Dumnezeu ignoră întrebarea și trece la contra-atac.

De ce nu a răspuns Dumnezeu întrebărilor lui Iov? Oare nu ar fi putut să-i ofere explicații despre războiul spiritual care se dădea pentru sufletul lui? Totuși, în fața acuzațiilor lui Iov, Dumnezeu contra-atacă, abordând problema din altă perspectivă.

La fel procedează Cuvantul lui Dumnezeu si aici, în fața ipoteticului acuzator evreu, nemulțumit și cîrtitor – schimbă perspectiva si contra-atacă pe un alt flanc. Nu pentru că nu ar avea și alte explicații, ci pentru că El nu-Și aruncă niciodată mărgăritarele înaintea porcilor, nici lucrurile sfinte înaintea câinilor.

În fața unor astfel de persoane, ceea ce trebuie să iasă în evidență este supremația, suveranitatea Lui. În fața celor care vor dovedi sensibilitate și vor dori să-L ințeleagă, Dumnezeu Își va explica motivațiile și acțiunile, așa cum o face în alte pasaje din Scriptură.

Să observăm mai departe faptul că această ilustrație a vasului de lut se referă tot la popoare (nivel macro), nu la indivizi, atât aici, cât și în pasajul din Ieremia, de unde a fost inspirat.

Ier.18.6-8: Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel?” zice Domnul. „Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel! Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa şi că-l voi nimici, dar, dacă neamul acesta despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac… textul continuă pe aceste coordonate etnice, sau la nivelul maselor, nicidecum nu face vreo referire la nivelul individual. Din nou o spun, Dumnezeu determină, hotărăște evenimentele majore din istoria maselor, a generațiilor sau a popoarelor, dar lasă un grad esențial de libertate la nivel personal (când e vorba de reacția inimii, de atitudinea fiecărui individ în parte, cu privire la mesajul mântuirii).  …Continuare, pag. 7 sau Înapoi la pag. 5