Nu aș vrea să dau sfaturi ieftine la finalul unei zile marcate de o evidentă încărcătură emoțională. Scrutinul s-a închis, marcând un verdict care va apăsa cu multă greutate peste ușurința celor care l-au tratat cu atâta nepăsare, iar Referendumul pentru Familie a devenit o nouă pagină a unei istorii dureroase. Așa cum ne învață Biblia, ca și copii ai lui Dumnezeu am căutat binele “cetății” în care El ne-a așezat (Ier.29:7), dar lucrurile nu s-au conturat așa cum am sperat. Ce soluție ne mai rămâne?

Ieremia, pe vremea lui, a făcut tot ce depindea de el pentru ca rămășița poporului Israel să nu meargă spre Egipt. Dar cu toate că la un moment dat lucrurile păreau că se vor îndrepta spre un consens al ascultării de Dumnezeu, evenimentele au luat o întorsătură dramatică, iar căpeteniile și poporul nu doar că au respins mesajul lui Ieremia, dar l-au luat și pe acesta cu forța, în goana lor cumplită spre Egipt (Ier. cap. 42-43).

Și credinciosul din România zilelor noastre trăiește o mare dezamăgire, fiind luat împotriva voinței și eforturilor sale și împins spre Egiptul acestei lumi, spre pseudo-valorile care guvernează gândirea căpeteniilor acestui veac și forțat să suporte o parte a consecințelor care vor veni peste un popor care consideră drept o virtute îndepărtarea și detașarea față de învățăturile Bibliei.

Așa cum scriam recent, adevăratul pericol care ne pândește este pierderea libertății, sub masca libertății. La fel ca și Ieremia, și credinciosul de astăzi va contribui la plata unei facturi colective usturătoare, a cărei scadență e tot mai apropiată fiindcă vedem de la o zi la alta cum se umple măsura păcatelor.

Consecințele care vor decurge din istoria acestei zile vor fi mult mai amare decât putem noi anticipa, iar ecourile ei vor reverbera în continuare, falsând în tonuri tot mai stridente. Pe drumul pe care națiunea aceasta a pornit, va exista un moment în care Dumnezeu va spune: “Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea!” (Num.22:32). 

Dar indiferent de deriva societății din jur, speranțele celui credincios nu trebuie totuși să fie legate de alegerile mulțimii. Înaintea lui Dumnezeu nu există nici accidente ale istoriei, nici victime ale greșelilor colective, ci doar eroi ai credinței, pentru că oricare ar fi direcția în care societatea aceasta se îndreaptă, noi știm că “cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos!” (Fil.3:20)

Din perspectiva vremelniciei am mai pierdut o bătălie, dar din perspectiva veșnicie noi știm că Dumnezeu este Acela care va face ca în final toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce-L iubesc pe El (Rom.8:28).

E normal să simțim durerea în momentul de față, dar nu e normal să ne plângem de milă, să ridicăm din umeri sau să uităm că oriunde am fi și orice vremuri am trăi, avem datoria de a fi sare și lumină. Dacă vom continua să ne victimizăm, sau să căutăm țapi ispășitori nu va mai dura mult și vom ajunge să-L considerăm pe Dumnezeu vinovat pentru ceea ce ni se întâmplă.

Să nu uităm că istoria mântuirii este plină cu pagini triste, îngăduite sau chiar prezise de Dumnezeu, să nu uităm că războiul spiritual este cât se poate de real, că au fost și vor mai exista bătălii pierdute, dar toate acestea nu trebuie să ne împiedice să credem cuvântul care spune că noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit (Rom.8:37).

De acest deznodământ se vor bucura însă doar cei care își vor însuși aceste promisiuni prin credință și vor dovedi prin trăirea lor faptul că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru (Rom.8:38-39).

În fața tuturor acestor asigurări tu ce vei alege? Să pozezi drept victimă, sau să trăiești ca un erou al credinței?  

Vasile Holerga